Eu
Rănit într-o confruntare de vise, cu o armă
Mă retrag stingher în agonie
Într-un colț de noapte ce nu vrea să adoarmă
Suferind probabil de o veche insomnie.
Cu atâtea gânduri la capul unei idei
Mă retrag treptat din viața voastră
și nu mai bântui ale sufletului alei
Nu vă mai tratez existența sihastră.
De aceea poemul meu este sigilat
Ca un vers cioplit pe fluierul de soc
Ca un vis înfierat pe cerul dantelat
Ca un înțeles pierdut pe fundul unui doc.
De aceea mai pun o virgulă la versul nescris
Cu cerneala nopții care mă asfixiază
Se pare că poezia mă chinuie și-n vis
și sufletul mi-l modelează
Probabil mă pregătesc pentru paradis.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.