Frunzele pădurii
Frunzele pădurii
Tremură cu toate
Trec iarăși pandurii
Cu flintele-n spate
Lacrima, obida
Codrului adânc
Călăreț cu șaua
Noaptea la oblânc
Zare detunată
Plânge un ecou
Parcă dintr-odată
Într-un alb halou
Drumuri care poartă
Muntele pe cale
Dacă se prăvale
Zodia din toartă
Mieii prind să zburde
Colb înalt pe uliți
Vin păduri de suliți
Lefegii cu durde
Cercul se tot strânge
Veșnic peste gloată
Birul să și-l poată
Plăti și cu sânge
Chingă de nevoi
Vânt uscat adie
Doamne, ce urgie
Bate peste noi!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.