De-ale veșniciei
Prevăzător ca om, Ilie,
Se antrenează de pe-acum,
Gândind la ultimul său drum,
Și se-aburcă pe năsălie
Că nu-i ușor, în veșnicie,
Să intri orișicând, oricum,
Ci pomădat, dat cu parfum,
Să fii și mort, o pildă vie.
Privea de sus, insidios,
Să vadă de-s invidios.
Nicicând nu fost-a mai presus,
Să-l laud nu aveam cuvinte...
El mă sfida fălos, de sus,
Că iar mi-a luat-o înainte.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prudență, poezii despre moarte, poezii despre laudă, poezii despre invidie, poezii despre cuvinte sau poezii despre Ilie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.