Don Quijote trist
Atâtea panglici vouă, nouă
Ni le scotea un scamator pe gât
Ca să ne treacă de urât
Și copacii începeau să plouă;
Tu te uitai mereu la mine
Așteptând să-ți spun ce-a zis Licurg -
Din păsările cerului se scurg
În vitrină, albe manechine
Numai Don Quijote trist
Aștepta o telegramă
Pe când coborau din ramă
Sunete de ametist
Și atunci, ce violetă
Arborai un fluture naiv!
Redingota rogvaiv
Flutura dintr-o manșetă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.