Sortit
Nașterea, e o-ntămplare
Și sexul este-un accident.
Copilul, e-un impediment...
Totul, trăim într-o suflare.
Avem norocul existenței
Din mii d-avorturi practicate...
Suntem mânjiți de nedreptate
Și facem, obiect petenței!
Oare, destin, este trăitul?
Și oare cine, îl decide?
Un singur ou... cine-l divide?
De ce-s alesul, fericitul?
Mă-nchin evlavios genezei
Să îmi dezvăluie mister;
De ce-s sortitul caracter...
Și-s axioma ipotezei?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.