Eterna mea scânteie
De ziua ta femeie,
îți dăruiesc o floare
să mergem pe alee
sub nopțile stelare.
Te-am căutat cândva
pe drumurile mele
și am găsit iubirea:
urcase printre stele.
În fața ta mă-nchin,
pedeapsă, nimb miracol.
Prin clipa în destin -
dorință și oracol.
E ziua ta, femeie:
clipă, minut și oră,
eterna mea scânteie
în viață și la proră.
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.