Până s-or umple stelele de prunci
Zurliu și carnic și tocit în coate
Și alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag și eu de soartă, cât se poate.
Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deșuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile și subțiri.
La umbra lor găsindu-și adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul
Și condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.