Ultimul sfânt
Se roagă în grădină, desculț printre legume
Și ciufulește iarba săracă și bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Țăranii îi sărută sudoarea de pe mână.
Câteodată merge cu vacile la iarbă
Și când își duce singur cămășile la râu,
Intră în apă simplu și gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.
poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătății (1936)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.