Amăgire

Să fug de gânduri vreau dar nu-i măsură,
Ah creierul, gândeşte fără mine,
Nu-l pot opri, să-nebunesc îmi vine
Şi-atunci m-afund, pierdut, în băutură.

Mă-mbăt dar capu-mi vâjâie, plesneşte
Şi tâmplele-i se zbat nimicitoare,
Am vrut să-l amăgesc dar tot mă doare
Şi-a gândurilor fire-mi încâlceşte!

Mi-e totuşi vigilenţa încă trează,
Mă poartă-n întuneric în neştire
Dar mă păzeşte şi nu mă trădează!

Deşi un voal mi-e tras peste privire
Smintitul creier încă mai lucrează,
Sperând la o smintită fericire.

poezie de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Votează! | Copiază!