Odă la statuia lui Caragiale

Mărire vouă, lupte seculare
Ce-aproape cinci decenii aţi durat!
Obscuritatea în sfârşit dispare
Şi-un soare radios s-a înălţat.

Lui nenea Iancu i-am turnat statuie
Ce mândră o să-nfrunte vânt şi ploi.
Demers mai drept decât acesta nu e,
Căci el întâiul ne-a turnat pe noi.

Ne-a intuit genetica matrice
În care toate se aştern şi curg.
Mai bine altul nu le poate zice
Decât le-a zis bătrânul dramaturg.

Zadarnic vreme trece, vreme vine
Sub ochiul lui departe văzător;
Prin el trecutul în prezent revine
Şi calcă triumfal spre viitor.

Sub cerul vast al pălăriei sale
Păşim cu toţii, sinceri şi oneşti.
Mărire ţie, I. L. Caragiale!
Cu noi ai fost, cu noi vei fi şi eşti.

poezie de Ştefan Cazimir (19 decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!