Vis absurd
Avut-am mai de mult un vis
Bizar, sălbatec, crud, tăcut,
Visam că parcă m-am născut
Dar criticii m-au și ucis.
Nevinovat căzut... Prin rai
Mergeam pierdut iar calea mea
Fortuna singură-o ținea
Șoptindu-mi stins cu dulce grai:
"-Destinu-ție ursit amar,
În fabule ești slab, regret
Și-n epigrame fără har
Dar scrie-mi mie un sonet!"
I-am scris! Și-al visului coșmar
S-a destrămat! Eram... poet!
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre naștere
- poezii despre epigrame
- poezii despre coșmaruri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.