Poftim un caz
Sunt oameni care au acumulat la întâmplare
mine de pix epiderme infinit de subțiri vârfuri de lance
eu nu, gândul singur colecționat în taină, asta doar
mă atrage
dar iată un iepure, nimic nu i-a prevăzut
apariția, unde sunt legile naturii,, principiile
ferme, maestrul de ceremonii?
ei bine, nu, cerul, animalul singuratic și glontele
nu respectă nimic, poftim un caz:
vulturul s-a retras șoarecele s-a înmulțit sângele s-a
subțiat locul s-a pângărit soarele n-a țâșnit și
mica gură universală ne molfăie râzând
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.