Fabula fricosului
Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
și se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, și nici cuțit".
Și tot gândindu-se, așa, îndată
aude mormăind în față,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neștiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi și nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.
Și morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.
fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urși
- poezii despre văi
- poezii despre vârstă
- poezii despre urechi
- poezii despre spaimă
- poezii despre păduri
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre apărare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.