Loredana
Mi-e rușine să privesc mai sus de mijlocul tău,
Și tremur tot de văd prea sus,
Nu știu de-i bine sau e rău...
Că sunt timid o știi și tu, o știe toată lumea,
Și totuși "te iubesc" ți-am spus,
Dar tu de mine te-ai ascuns,
Și poate partea cea mai rea,
De-atunci nu mi-ai mai spus ceva.
Of cât am vrut să fii a mea,
Dar poate e mai bine-așa,
Să te visez dansând pe cer,
Plină de farmec și mister,
Tu Loredana ești o stea.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.