Cu voie sau de nevoie

întotdeauna omul nîndreptăţit
se ascunde cu totul în sine însuşi
îşi adăposteşte durerea care-l roade în trup

uneori îşi ascunde visul de văzul, auzul şi mirosul lumii
se preface într-o apă liniştită şi întinsă
pe care nici nu ştii când te înhaţă vârtejul morţii

sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă
paşii trebuie măsuraţi şi făcuţi cu atenţie
gândurile nu trebuie spuse mai degrabă simulate
tot ce mişcă conţine mai multă primejdie
noi vedem doar aparenţa lucrurilor
însăşi viaţa e un fel de închisoare
în care eşti pus în lanţurile situaţiilor posibile

numai moartea îţi dă libertatea deplină
când poti pleca singur, repede unde vrei
şi toţi te iartă pentru greşelile comise
cu voie sau de nevoie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!