Seară de iarnă
Suflă viforul afară
Și pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Ba vuiește, ba încearcă
Să ia stuful înghețat,
Ba lovește-n geamuri parcă
Un drumeț întârziat.
E pustiu în cămăruță
Și-ntuneric... Ce gândești?
Spune-mi pentru ce, măicuță,
Stai tăcută la ferești?
Poate-al viforului vaier
Te-obosește, draga mea,
Poate fusul tors din caier
Te adoarme făr' să vrea?
Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereți pustii,
Hai să bem dar... Unde-i cana?
Inima s-a-nveseli.
Cântă-mi cum departe-n zare
Gaia-n tihnă viețuia,
Cântă-mi despre fata care
După apă-n zori pleca.
Suflă viforu, 'nfioară,
Și pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereți pustii,
Hai să bem dar... Unde-i cana?
Inima s-a-nveseli!
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.