O trup svâcnind în ștreang, străpuns de gloanțe
O trup svâcnind în ștreang, străpuns de gloanțe
Pe care preoți slujba n-au citit.
Pe-aici s-au stins mucenicești speranțe
Ce n-au ajuns cu ruga la sfârșit...
Ci, "tatăl nostru care ești în ceruri"...
Pădure, tu la capul lor le-ai spus
Când ramul tău ți-l sugrumară geruri
Cu chiciura zăpezilor de sus.
Pe-aicea ieri se stinse floarea țării
Și astăzi trup din trupul țării crești
Cu veșnică speranța primăverii,
Pădure, tu, din satul Tâncăbești
Pe-aicea cot la cot legați cu funii
Urcară Criști pe Dealul Căpățânii!
sonet de Ion Țolescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Ionel Ivascu [din public] a spus pe 3 ianuarie 2012: |
Superbe, absolut superbe. Ma intreb: oare care a fost sursa de inspiratie? |