Tăcere la patru ace
Cuvântul ăsta mi-e prea mic
tăcerea însă-i mult prea mare
și-mi pișcă fruntea câte-un pic
noaptea când vine la culcare
Tăcerea asta-i mult prea mare
se-ntinde vai ca și o lepră
habar nu am dacă și doare
destul că unii-o cred celebră
Se-ntinde vai ca și o lepră
și-mi strânge viața câte-un pic
păi concurez la ultima tenebră
destin din ce în ce mai mic
Tăcerea-i însă foarte tare
ca orice damă de onoare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.